*idrogén n. (pref. idro- și vgr. gennăo, nasc). Chim. Un corp simplu gazos monovalent care, unit cu oxigenu, produce apa. A fost izolat de Cavendish la 1766. Alchimiștiĭ din seculu XV știaŭ de el și-l observaŭ cînd turnaŭ acid sulfuric peste fer. Paracelsus în sec. 16, Turquet de Mayenne și Boyle în sec. 17 constatară că e inflamabil. Lavoisier arătă la 1783 că face parte din compozițiunea apeĭ și-l numi așa. Unit cu cărbunele, servește la luminat stradele. Fiind cel maĭ ușor corp (de 14 orĭ maĭ ușor ca aeru), cu el se unflă baloanele.